Anxietate simte, la un moment dat, aproape toată lumea: inima care bate mai repede înainte de un examen, un nod în stomac înaintea unei discuții importante sau un val de îngrijorare care nu vrea să treacă. Această stare nu este slăbiciune și nu este ceva ce „trebuie doar să depășești” prin voință. Este un răspuns
La Psihosan Iași vedem des cât de greu se recunoaște depresia la timp, așa că hai să clarificăm: depresia nu înseamnă doar o zi proastă sau o perioadă de melancolie. Când tristețea se instalează pentru săptămâni întregi și îți schimbă felul în care mănânci, dormi, muncești și te raportezi la oamenii din jur, vorbim despre
Trăim într-o lume în care „a fi ocupat” a devenit o normă, nu o excepție. Încărcătura zilnică, presiunile sociale și lipsa de echilibru între viața personală și cea profesională ne pot conduce, treptat, către ceea ce specialiștii numesc epuizare emoțională sau burnout.
Analiză tranzacțională este denumirea unei metode de psihoterapie care te ajută să vezi limpede ce se petrece în relația cu ceilalți și în dialogul cu tine însuți. A fost creată de psihiatrul Eric Berne în anii ’50 și a devenit repede populară pentru că folosește un limbaj simplu, pe care îl poți aplica imediat în
Terapia acceptării pornește de la o observație simplă și bine documentată: suferința psihică se adâncește atunci când te lupți constant cu propriile gânduri și emoții, în loc să le faci loc. Modelul acesta terapeutic, cunoscut internațional sub numele de ACT (acceptance and commitment therapy), îți propune o altă poziție față de viața ta interioară. În
Tulburări emoționale la copii este una dintre cele mai frecvente căutări ale părinților care observă că ceva s-a schimbat la copilul lor: doarme mai prost, plânge fără motiv vizibil, refuză grădinița sau reacționează exploziv la lucruri mărunte. Dacă recunoști tabloul, ești în locul potrivit. Vestea bună e că multe dintre aceste dificultăți sunt trecătoare și
”A fi ceea ce sunt înainte de a fi altfel, este teoria paradoxală a schimbării” (Beiser, 1970). Ca terapeut integrativ, văd abordarea holistică ca fiind cea mai potrivită. Această abordare dezvoltă o perspectivă unificatoare asupra ființei umane, integrând simultan dimensiunile: senzorială, afectivă, intelectuală, socială și spirituală, permițând o experiență globală în care ”corpul poate să








