Skip to content
”A fi ceea ce sunt înainte de a fi altfel, este teoria paradoxală a schimbării” (Beiser, 1970).
Ca terapeut integrativ, văd abordarea holistică ca fiind cea mai potrivită. Această abordare dezvoltă o perspectivă unificatoare asupra ființei umane, integrând simultan dimensiunile: senzorială, afectivă, intelectuală, socială și spirituală, permițând o experiență globală în care ”corpul poate să vorbească, iar cuvântul se poate întrupa”.
Paradigma integrativ-holistică favorizează contactul cu ceilalți, dar și cu sine, ajutând la conștientizarea mecanismelor interioare care ne împing către comportamente repetitive și nesănătoase.
Atunci când vorbim despre practicarea psihoterapiei integrative, conceptul de relație terapeutică înseamnă a fi în contact. Ca urmare, un adult integrat este în contact cu sinele, cu adevărul său cel mai intim. Acest proces presupune crearea unui întreg: ”să faci în așa fel încât aspectele Eu-lui pierdute, inconștiente și nerezolvate, să facă parte dintr-un sine coeziv”.
(Erschine și Trautmann, 1993)
Psihoterapeut integrativ,
Mădălina-Elena Fărcășel
Sunt momente în care corpul pare să intre brusc în alertă maximă. Inima bate foarte tare, respirația devine scurtă, apare amețeala, iar mintea se umple de un singur gând: „Se întâmplă ceva grav”. Pentru mulți oameni, această experiență este atât de intensă încât seamănă cu o urgență medicală. Dacă ai trecut prin așa ceva, merită
Există oameni care, din afară, par că se descurcă admirabil. Sunt atenți, implicați, serioși, responsabili, verifică totul, nu uită detalii și încearcă să nu lase nimic la voia întâmplării. Pentru ceilalți, pot părea „foarte organizați”, „foarte conștiincioși” sau „foarte puternici”. Dar în interior, aceeași persoană poate trăi o tensiune continuă, o teamă greu de explicat,
Există momente în care viața merge înainte. Dar în interiorul tău, ceva cere, din ce în ce mai clar, o pauză🤍. Este important să îți acorzi timp. Poate continui să îți faci treaba și să fii prezent pentru ceilalți. Însă, undeva mai adânc, oboseala nu mai este doar fizică. Trupul rămâne încordat, emoțiile sunt mai
