
Ideea de consult psihiatric încă este văzută ca un motiv de rușine de unele persoane, inclusiv la noi în țară, în ciuda progreselor științei în înțelegerea și tratarea problemelor psihice. Însă, realitatea arată că un consult psihiatric este de fapt o prioritate pentru sănătatea ta mintală, care te poate ajuta să înțelegi și să gestionezi mai bine dificultățile psiho-emoționale prin care treci.
În plus, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră sănătatea mintală la fel de importantă ca sănătatea trupului, ea având puterea să influențeze direct modul în care te simți în fiecare zi.
- Ce înseamnă stigma față de consult psihiatric?
- Mituri vs. Realitate privind mersul la un consult psihiatric
- Ce tipuri de stigmă există?
- Ce simte un pacient afectat de stigma mersului la consult psihiatric?
- Evoluția percepției publice asupra mersului la consult psihiatric
- Internarea psihiatrică are loc la primul consult psihiatric?
- De ce este importantă educația psihiatrică în combaterea stigmei legate de consult psihiatric?
Ce înseamnă stigma față de consult psihiatric?
Stigma psihiatrică este definită ca un ansamblu de atitudini negative, stereotipuri și comportamente discriminatorii îndreptate împotriva persoanelor care suferă de tulburări mintale sau care merg la un consult psihiatric (Corrigan et al., 2005).
Mai concret, stigma e un fenomen care îi face pe mulți să ezite să ceară ajutor la timp, să urmeze tratamentul sau să revină la o viață normală. Din cauza acestor prejudecăți, acești oameni se simt singuri și neînțeleși, având mai puține șanse să găsească un job, o locuință sau să se intregreze în societate, agravând boala și calitatea vieții, în general.
Acest articol analizează miturile frecvente, explorează evoluția percepției publice asupra psihiatriei și oferă o imagine realistă, bazată pe dovezi, a ceea ce înseamnă un consult psihiatric modern.
Mituri vs. Realitate privind mersul la un consult psihiatric
Stigma legată de mersul la psihiatru apare și din cauza unor mituri false, care denaturează modul în care oamenii văd psihiatria. Este important ca acestea să fie combătute cu informații corecte și dovezi științifice, ca să știi adevărul și să ceri ajutorul atunci când ai nevoie.
Mitul 1: „Bolile psihice sunt doar o slăbiciune de caracter.”
Realitate: Tulburările psihice sunt afecțiuni medicale complexe, care nu țin de personalitatea sau caracterul unui om, ci sunt cauzate de mai mulți factori:
- genetici – de exemplu, riscul de schizofrenie crește de zece ori dacă un părinte are această afecțiune, conform studiilor epidemiologice (Kendler, 2017).
- biologici – carențele de substanțe chimice din creier (serotonina, dopamina etc) pot afecta felul în care te simți și gândești. Serotonina te ajută să te simți calm și fericit, iar dopamina îți dă motivație și plăcere. Când sunt prea puține, poți avea stări proaste sau lipsă de energie. Și astfel, a cere unei persoane cu depresie clinică „să fie mai veselă” este echivalent cu a cere unei persoane cu fractură de femur să alerge.
- psihologici – stresul intens sau traumele din viață pot declanșa probleme mintale.
- și sociali – lipsa unui mediu sănătos sau bullying-ul poate înrăutăți situația mintală a unei persoane.
Mitul 2: „Tratamentul psihiatric cu pastile schimbă personalitatea și creează dependență pe viață.”
Realitate: Medicamentele psihotrope au rolul de a corecta dezechilibrele neurochimice pentru a reduce simptomele debilitante. Antidepresivele, de exemplu, cresc disponibilitatea serotoninei în fanta sinaptică, facilitând reglarea emoțiilor și motivației.
Tratamentul este individualizat și monitorizat de medicul psihiatru, iar în multe cazuri este temporar. Spre deosebire de substanțele adictive, medicația psihiatrică respectă un plan de titrare și retragere graduală pentru a preveni efectele secundare.
Mitul 3: „Persoanele cu tulburări psihice severe sunt periculoase.”
Realitate: Studiile arată că persoanele cu tulburări psihice severe au de 10 ori mai multe șanse să fie victime ale violenței decât agresori (Fazel et al., 2014). Stereotipurile provenite din filme și mass-media sunt profund eronate și contribuie la discriminare socială.
Ce tipuri de stigmă există?
Stigma legată de bolile mintale se manifestă prin mai multe forme, care pot fi vizibile sau subtile. Unele manifestări evidente includ discriminarea directă, insultele, bullying-ul sau evitarea persoanelor afectate, pe când cele subtile pot fi privirile dezaprobatoare, ignorarea, excluziunea socială și prejudecățile.
Stigma mai poate fi clasificată în trei tipuri principale: stigma externă, care vine din partea societății și a celorlalți; stigma internă sau auto-stigmatizarea, când persoana afectată începe să creadă și să accepte aceleași prejudecăți împotriva sa; stigma structurală, care se referă la barierele din sistemele și instituțiile publice sau private ce limitează accesul la servicii adecvate și drepturi egale pentru persoanele cu probleme mintale.
Ce simte un pacient afectat de stigma mersului la consult psihiatric?
Stigma legată de bolile mintale și de mersul la psihiatru nu afectează doar modul în care ceilalți îi privesc pe oamenii aflați în dificultate, ci are consecințe adânci asupra vieții pacienților, de zi cu zi. Mulți pierd oportunități profesionale sau sociale pentru că sunt discriminați sau evitați, iar acest lucru le scade calitatea vieții și încrederea în sine. Această respingere îi face să se simtă lipsiți de importanță, iar unii ajung să neglijeze chiar și îngrijirea corpului lor (nu mai mănâncă, nu se mai spală etc), ceea ce agravează boala.
În plus, stigma cauzează un stres suplimentar pentru pacienți, generându-le sentimente de vinovăție, rușine și teamă. Ei pot ajunge să se simtă ca o povară pentru familie sau societate, iar teama de a fi judecați îi împiedică să ceară ajutorul necesar. Stigma nu este doar o problemă socială, ci și una care interferează direct cu procesul de vindecare și recuperare.
Evoluția percepției publice asupra mersului la consult psihiatric

În urmă cu două decenii, în spațiul românesc, termenul psihiatrie era adesea asociat cu imagini negative provenite din perioada azilelor, unde tratamentele pentru bolile mintale erau superficiale, adică făcute fără a lua în calcul știința sau grija, iar drepturile pacienților nu erau bine protejate.
Persoanele cu tulburări psihice erau percepute drept „periculoase” sau „defecte”, iar oamenii se fereau să meargă la consult psihiatric de rușine sau frică.
Pe măsură ce oamenii au devenit mai deschiși la a-și îmbunătăți viața, perspectiva lor privind sănătatea mintală s-a schimbat datorită următorilor factori:
☑️ Accesul la informație și digitalizarea
Platformele online și social media au facilitat:
- campanii naționale și internaționale de educație psihomintală
- crearea de comunități de sprijin.
Hashtag-uri precum #mentalhealthawareness au normalizat conversațiile despre depresie, anxietate și alte tulburări psihice, iar oamenii au început să se simtă înțeleși și mai puțin singuri.
☑️ Modele pozitive și vulnerabilitatea publică
Figuri publice – actori, sportivi de performanță, muzicieni, influenceri – și-au împărtășit experiențele cu tulburările psihice. Aceste informații au ajutat oamenii să înțeleagă mai bine că problemele mintale pot afecta pe oricine, indiferent dacă e bogat, sărac, dacă face sport sau nu, și au făcut ca rușinea și prejudecățile legate de ele să scadă.
☑️ Progresul științific
Tehnici noi, precum scanările detaliate ale creierului (fMRI) și studiile genetice au arătat că tulburările mintale au cauze fizice reale. De exemplu, depresia severă este legată de:
- probleme în anumite zone ale organismului (axa hipotalamo-hipofizo-suprarenale)
- lipsa unor substanțe chimice, precum serotonina, dopamina și noradrenalina (Nestler et al., 2020).
Astfel, în loc să ți se spună că «ești slab sau sensibil», acum știi că e vorba de o boală care poate fi tratată.
☑️ Politici publice și campanii de educație
Inițiativele OMS și ale organizațiilor non-guvernamentale au promovat reducerea stigmei și importanța mersului la un consult psihiatric, iar legislația actuală în România (Legea 487/2002 privind sănătatea mintală) pune accent pe drepturile pacientului și pe tratamente care să țină cont de nevoile sale.
Internarea psihiatrică are loc la primul consult psihiatric?

Unul dintre cele mai stigmatizate aspecte ale psihiatriei este internarea, unii oameni considerând că un consult psihiatric înseamnă implicit internarea la un spital de nebuni. Acest fenomen a apărut din cauza:
✅️ imaginii create la nivel de societate – unii își închipuie spitalele de psihiatrie ca locuri închise și înfricoșătoare, cu camere speciale căptușite, pacienți legați sau adormiți cu medicamente și cu medici și asistente iresponsabile. Această imagine vine și din filme și relatări despre cum erau tratate persoanele cu probleme mintale în trecut.
✅️ Dar în realitate: internarea are scop terapeutic și de protecție, fiind indicată în episoade acute precum psihoze, risc suicidar sau manii severe.
Internarea într-un spital de psihiatrie presupune:
◾️ Evaluare medicală complexă (anamneză, diagnostic diferențial, plan terapeutic) – internarea la un spital de psihiatrie începe mai întâi cu un consult psihiatric complet, adică doctorii află ce probleme are pacientul, i se oferă un diagnostic și primește un plan de tratament;
◾️ Terapie individuală și de grup cu psihologi specializați – pacientul poate participa la ședințe individuale sau de grup cu psihologi care îl ajută să înțeleagă și să gestioneze anumite situații.
◾️ Terapie ocupațională și activități de reabilitare – pacientul poate face activități care să-l ajute să se recupereze și să-și petreacă timpul în mod util și sănătos.
◾️ Management farmacologic atent monitorizat – concret, medicamentele sunt prescrise ținând cont de nevoile pacientului, iar tratamentul este evaluat periodic pentru pentru a stabiliza starea acestuia.
◾️ Siguranță fizică și emoțională – în tot acest timp, pacientul trebuie să fie în siguranță, atât fizic, cât și emoțional, pentru că traversează o perioadă dificilă, iar sprijinul este esențial pentru o recuperare eficientă.
Internarea este temporară, iar obiectivul final este reintegrarea pacientului în comunitate, cu un plan de tratament pe termen lung.
De ce este importantă educația psihiatrică în combaterea stigmei legate de consult psihiatric?
Lupta împotriva stigmei este un efort care necesită colaborarea între specialiști, mass-media, autorități și comunitate. Studiile arată că programele de educație publică reduc semnificativ prejudecățile și cresc probabilitatea ca persoanele aflate în dificultate să meargă la consult psihiatric (Thornicroft et al., 2016).
Fiecare mit demontat, fiecare poveste spusă deschis și fiecare consult psihiatric realizat cu empatie reprezintă un pas către o societate mai sănătoasă din punct de vedere mintal. Și tu poți ajuta la schimbare! Vorbește deschis despre sănătatea mintală, oferă susținere celor care au nevoie și combate ideile greșite pe care le au oamenii cu privire la mersul la consult psihiatric, distribuind acest articol.
A apela la serviciile unui cabinet de psihiatrie Iasi nu e un semn că ești slab, ci o dovadă că îți pasă de tine și de cei din jur. Psihiatria modernă nu izolează, ci ajută să te vindeci cu respect și grijă pentru demnitatea ta.
Fă primul pas spre recâștigarea echilibrului mintal și programează acum o ședință de psihiatrie Iasi!
Există nopți în care liniștea nu aduce odihnă, ci și mai multă apăsare. Te așezi în pat cu speranța că, în sfârșit, corpul se va relaxa, mintea se va așeza, iar somnul va veni firesc. În schimb, apar gândurile. Uneori repede, alteori pe furiș. Se adună, se învârt, se amplifică. Te uiți la ceas. Îți
Poate ai ajuns aici după o conversație care te-a lăsat cu senzația că înnebunești. Sau după o seară în care ai fost convins/ă că tu ai greșit — deși, undeva adânc, simțeai altceva. Poate cineva ți-a spus „ești prea sensibil/ă” de atâtea ori, încât ai început să crezi asta cu adevărat. Oricare ar fi drumul



