Suferința noastră psihologică nu vine neapărat din prezent, ci din tipare mentale vechi, automate, care ne țin captivi în propriile gânduri. În loc să trăim viața, trăim în capul nostru, iar orice încercare de a scăpa de durere o amplifică.
Acceptarea nu înseamnă resemnare, ci recunoașterea emoțiilor fără luptă. În loc să fugi de suferință, înveți să o observi fără să o judeci.
Limbajul este o sursă a suferinței – pentru că mintea etichetează, compară, critică („nu sunt suficient”, „alții o duc mai bine”). Astfel, între realitate și ideal apare o ruptură.
Evitarea experiențială – când fugim de disconfortul interior, îl întărim. De fapt, gândurile nu sunt realitatea – sunt doar frunze plutind pe un râu. Le putem privi fără a ne confunda cu ele.
Trenul minții – dacă mergi constant cu trenul gândurilor, pierzi contactul cu momentul prezent. Tu nu ești gândurile tale. Tu ești „cerul” în care apar toate gândurile – norii.
Cele trei perspective ale sinelui:
- Sinele conceptualizat – povestea despre tine, vândută și cumpărată de propria minte.
- Sinele ca proces – conștientizarea continuă a momentului prezent.
- Sinele observator – tu ești tabla de șah, nu piesele care luptă. Gândurile și emoțiile vin și pleacă, dar conștiința ta le poate cuprinde pe toate.
Exercițiu de conștientizare – frunza pe apă:
Fiecare gând devine o frunză care plutește pe râu. Nu te agăța de ea, nu o judeca. Las-o să treacă.
Mesaje esențiale:
Nu putem opri valurile, dar putem învăța să înotăm.
Nu putem controla tot ce gândim, dar putem alege să nu ne identificăm cu acele gânduri.
Trăim într-o lume în care „a fi ocupat” a devenit o normă, nu o excepție. Încărcătura zilnică, presiunile sociale și lipsa de echilibru între viața personală și cea profesională ne pot conduce, treptat, către ceea ce specialiștii numesc epuizare emoțională sau burnout.
Ai avut vreodată senzația de déjà vu într-o ceartă sau o neînțelegere, simțind că retrăiești același scenariu cu final previzibil și neplăcut? Acestea sunt jocurile psihologice – serii repetitive de tranzacții ulterioare care duc la un “beneficiu” negativ (sentimente de vinovăție, furie, tristețe, superioritate etc.). Jucăm aceste jocuri în mod inconștient, adesea pentru a obține atenție (chiar și negativă,
Te-ai întrebat vreodată de ce unele conversații te energizează și te fac să te simți înțeles, în timp ce altele te lasă confuz, frustrat sau chiar rănit? De ce repetăm anumite tipare în relațiile noastre, chiar și atunci când ne dorim altceva? Răspunsurile pot fi găsite într-o abordare psihologică fascinantă și practică: Analiza Tranzacțională (AT).
